ofelia prodan

Posted: iunie 21, 2010 in Ofelia Prodan

Povestea e cam asta: prin februarie 2007, Marin Mincu m-a invitat să citesc la Euridice. La sfârşitul cenaclului m-a întrebat dacă nu cumva mai am şi alte texte, pentru că vrea să mă debuteze. Aveam. Şi în scurt timp i le-am dat. Aşteptam răspunsul şi după o lună a venit: volumul nu este unitar şi coerent. Nu înţelegeam de ce, în mintea mea era foarte, foarte unitar şi foarte, foarte coerent. Acasă m-am uitat împreună cu Daniel D. Marin pe manuscris şi el a observat să merge pe două linii majore şi distincte. Am separat textele şi aşa au luat naştere Elefantul din patul meu şi Cartea mică. I-am trimis Elefantul pe e-mail domnului Tzone. Răspunsul a fost prompt, şi astfel mi-a apărut prima carte înainte să apuc să public în vreo revistă. Apoi a urmat povestea pe care probabil că mulţi o ştiu, când domnul Tzone m-a rugat să stau la stand, la Bookfest, şi toată lumea s-a mirat să mă vadă acolo.

În toamnă, intra sub tipar, la Brumar, al doilea manuscris, Cartea mică. Deşi nu l-am promovat deloc, Elefantul a fost nominalizat la premiul Mihai Eminescu şi a luat premiul pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.

Iar Cartea mică a fost şi ea nominalizată, la premiul Euridice. Apoi, am continuat să scriu şi tot nu am promovat nimic…

Dacă ar fi să debutez din nou, tot pe Elefant l-aş alege, poate şi pentru aerul proaspăt şi relaxat, oarecum în contrast cu tot ceea ce se publica pe atunci.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s