Archive for the ‘Adrian Tudurachi’ Category

Cred că cel mai tare m-a uimit că debutul era inevitabil. Mă aşteptam să fie un lucru dificil. Dimpotrivă, publicarea a devenit imperativă aproape înainte să am un text. La început, a fost vina întîrzierii (am cîţiva ani peste treizeci, cu vreo cinci mai mulţi decît cei care au debutat din generaţia mea); apoi au fost constrîngerile materiale: un salon de carte, tipografia, decontul subvenţiei. „Oricum ar fi, termină”. Cred că asta am auzit cel mai mult în acele luni. Cu fraze şchioape, cu izbucniri lirice şi cu multe vorbe goale cartea trebuia să iasă. De fapt, debutul e mai puţin un efect de voinţă (şi responsabilitatea pe care o antrenează), cît o necesitate. O serie de condiţionări (academice, de generaţie, editoriale) fac din el o obligaţie – ceea ce deformează întrucîtva natura gestului. Concluzia mea e că nu poţi controla propriul debut – se întîmplă. Ca şi trecerea la pubertate. Te expui, cu mizeriile vîrstei şi cu senzaţia că un lucru ruşinos dar necesar se petrece cu tine. Nu cred că pentru piaţa noastră literară această frenezie a încurajării debutului (aproape un stereotip) e benefică. Pe atunci am fost aproape revoltat şi mă încerca gîndul să mă opresc. Să aleg cu ce şi mai ales cînd să debutez. Acum însă… Aş fi ipocrit să spun că, pus din nou în situaţia de acum un an, ştiind lucrurile de acum, aş întîrzia debutul. Fapt e că mi-a plăcut. (Destinul precar al ideilor literare, Editura Limes, 2006; Premiul pentru debut al USR – Cluj, 2006)

în Dilemateca, nr. 11/2007

Anunțuri