Archive for the ‘Ara Şeptilici’ Category

Debutul nu există. Există doar scrisul. Că vrei tu să-l şi scoţi în lume, asta e altă temă. Are de-a face cu teama ta de-a rămîne singur şi necunoscut. Aici e multă carne: poate fi scrisul un substitut pentru spaimele tale şi, în final, pentru nevoia de-a fi însoţit, măcar din cînd în cînd? N-o să ştiu niciodată pînă la capăt, dar pot spune că pe termen scurt, da, are de-a face. Şi asta e nasol, scrisul sucks din punctul ăsta de vedere. Ok, e foarte greu să admiţi că-ţi trebuie expunere, e un gest uşor de încadrat la categoria exhibiţionism. Problema e că, de obicei, nu apuci să dai tot în prima carte. Asta ar fi perfecţiunea. Dai tot, şi scapi. Te duci în altă parte, că viaţa e scurtă şi poate mai ai şi alte treburi. Dacă debutul tău a fost răsunător, atunci ai încurcat-o. Eşti în faza în care ţi se spune că trebuie să confirmi, că debutul nu-nseamnă decît atît, nişte pagini pe care trebuie să le continui cu ceva cu-adevărat serios, că sigur, te băgăm în seamă, fiindcă promiţi. Cred, cu toată puterea, că scrisul e ceva ce trebuie făcut doar pentru cei pe care-i iubeşti. Aşa, ca un mărţişor pe care îl agăţi de pieptul lor oridecîte ori e gata. (Dublul, roman, Editura Paralela 45, 2006; Premiul pentru debut al Revistei Cuvîntul, 2007)

în Dilemateca, nr. 11/2007

Anunțuri