Archive for the ‘Matei Florian’ Category

Nu că aş ţine cu tot dinadinsul să contrazic pe cineva dar, deşi pe Băiuţeii scrie negru pe alb Filip Florian şi Matei Florian, Polirom, 2006 – eu înclin să cred că, cel puţin în ceea ce mă priveşte, debutul meu s-a petrecut într-un autobuz. Pe cuvîntul meu de onoare: nu vreau să fac piruete, tumbe sau giumbuşlucuri, dar am senzaţia certă că debutul unei cărţi nu se măsoară de la data apariţiei ei, ci din momentul acela, magic sau mai decolorat, de cînd prima frază, prima imagine, primele personaje se insinuează în sufletul şi în mintea ta ca să rămînă acolo, alături de tine, pînă la sfîrşit. Tot ceea ce urmează – pagini şi capitole, bucurii şi suferinţe, sau, mai apoi, cronici şi interviuri, laude sau negaţii, confirmări sau deziluzii – nu pot fi decît consecinţa (firească) a acelei fraze, a acelei stări, a acelei clipe. Ţin să mulţumesc pe această cale şoferului troleibuzului 69 care a condus lin şi prudent pe ruta Favorit – Piaţa Universităţii, şi mai ţin să-i pomenesc în această frază pe cetăţenii ce au avut bunăvoinţa să-mi respecte desprinderea temporară de contingent. Datorită lor pot spune cu mîna pe inimă că la debut e, în general, bine: o zi însorită, aglomeraţie puţină şi un troleibuz care se desprinde încet de realitatea imediată la contactul cu nişte luminiţe fistichii nenumite. În rest, după cum spuneam şi în altă parte: Coşuţă mi-a spus întotdeauna să nu-l pocnesc pe Cristos. (Băiuţeii, roman scris în colaborare cu Filip Florian, Editura Polirom, 2006)

în Dilemateca, nr. 11/2007

Anunțuri