Archive for the ‘Oana Pughineanu’ Category

Dacă aş fi o vedetă, acum ar fi momentul să mă fîstîcesc graţios şi să încep lista de „mulţumiri”. Asta ar fi chiar comic, avînd în vedere subiectul cărţii mele: cui să mulţumesc pentru plictiseală, cui pentru ratare şi cui pentru prostie? Cui altcuiva decît mie însămi? Dar, schimbînd tonul, dacă e să transpun răspunsul în plan existenţial, atunci trebuie să recunosc (alături de Sartre) că orice întrebare aduce cu sine neantul… Consider această carte un mod de a „lucra” cu angoasa, în încercarea de a surprinde textul în capacitatea lui de a îndura tristeţea unei libertăţi fără obiect. Gîndindu-mă la întrebare mi-am adus aminte de o scriitoare, care în cadrul unei întîlniri cu publicul a mărturisit că ea nu s-a simţit niciodată „acasă”. N-am avut curajul să-i pun atunci singura întrebare care mi se părea cu adevărat importantă (şi care e un analogon al întrebării la care încerc să răspund acum): „Avînd în vedere acest disconfort continuu de care vorbiţi, ce reprezintă pentru dumneavoastră, această întîlnire, momentul acesta pe care, totuşi, v-aţi hotărît să-l împărtăşiţi cu noi? De fapt, puteţi cu adevărat să-l împărtăşiţi?” Încă nu am curajul să(-mi) pun această întrebare. Mi-e teamă că ea vizează acea intimitate despre care singurul lucru care se poate spune cu siguranţă e… nimic. (Plictiseală. Ratare. Prostie. Biobibliografie selectivă, recenzii şi eseuri, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006; Premiul pentru debut al USR – Cluj, 2006)

în Dilemateca, nr. 11/2007