Archive for the ‘Teodor Dună’ Category

Volumul meu de debut, trenul de treieşunu februarie, publicat la editura Vinea, în 2002, obţinând premiul Mihai Eminescu şi apărând şi într-un context poetic mai puţin efervescent, a beneficiat de o receptare mult mai bună decât mă aşteptam – deşi, de fapt, nu mă aşteptam la nimic. E firesc ca atunci când tatăl tău îţi induce senzaţia că mediocritate ar fi numele tău de alint, şi deodată, la 21 de ani, vezi în reviste destul de multe cronici pozitive despre cartea ta să ai întâi un sentiment de confuzie, şi ulterior o senzaţie de burgheză mulţumire. Oricum, cel care citeşte o cronică despre propria lui carte se află, de obicei, la sute de ani lumină (întuneric) de cel care a scris-o, şi este mult mai vulnerabil. Scrisul, atunci când e cu adevărat, este cumva impersonal (nu neapărat în sensul dat de Eliot), pe când cel care e interesat de modul în care este perceput este orgolios, vanitos, umoral, complexat etc., în fine, până la urmă, e vorba de distincţia lui Proust dintre eul profund şi eul biografic. Atunci mă bucura orice era legat de poezie, o trăiam cu un fel de exaltare dionisiacă. Că puteam scrie, că primeam premii, că se scria despre mine – mi se păreau lucruri cu adevărat importante. Nici nu-mi trecea prin cap de cât de puţin contează toate lucrurile astea.

Anunțuri