Archive for the ‘Diana Iepure’ Category

diana iepure

Posted: Iunie 21, 2010 in Diana Iepure

Am debutat, în 2004, la editura Vinea cu volumul Liliuţa, în urma căruia m-am ales cu vreo câteva cronici foarte pozitive, cu una foarte negativă şi cu o scrisoare de protest, la adresa editurii, din partea unei tinere și promiţătoare poete. Nu zic că îmi place la nebunie cartea mea de debut, dar nici nu o reneg. Sunt în ea poeme care mă reprezintă şi azi. Ce să mai zic? Bineînţeles că un debut în forţă e ca o linie verde. Ţi se deschid poate mai uşor uşi, mai ales uşile editurilor mari, dar nu neapărat. Mai depind lucrurile şi de noroc, de circumstanţe, de cercurile în care te învârţi etc., etc., etc. Toată lumea ştie cât de greu e să scoţi acum o carte de poezie, fără să îţi plăteşti tu singur această bucurie, îndiferent de faptul dacă volumul este foarte bun, bun sau mediocru. Toată lumea ştie, dar puţin se vorbeşte şi se scrie despre aceasta. Prietenii m-au sfătuit să mă apuc serios de proză.

M-am născut pe 20 noiembrie 1970 vis-a-vis de Moscova, de cinematograful Moscova, la maternitatea nr.1, pe când părinţii mei erau studenţi în anul patru la Universitatea Vladimir Ilici Lenin. Când au apucat-o pe mama durerile, tata, de emoţie, i-a uitat paşaportul acasă. La maternitate, au tras repede concluzia că maica-mea naşte de fată mare şi-a venit intenţionat fără „pasport”, să mă aducă pe fața pământului incognito. Aşa că moaşele n-au prea bagat-o în sân. Vorba aia, homo sovieticus, oblico morale. Necătând la acest mic incident, eu am fost mândră toată copilăria că m-am născut la Chişinău şi nu ca majoritatea colegilor mei de clasă în satul Cosăuți, raionul Soroca. Dacă nu mă credeau, la fel ca tata în noaptea aia de noiembrie, trăgeam o fugă până acasă şi veneam cu dovada. În şcoală mi-a fost bine doar în clasele primare. Printr-a patra a ajuns tata director, iar mama îmi era dirigintă. Nu doresc nimănui să treacă prin aşa experienţă. Nici chiar copiilor foştilor mei colegi. În ciuda ostracizărilor, am absolvit fără sechele psihice (ori poate doar mi se pare că fără) şcoala medie şi am intrat, în 1987, la Universitatea V. I. Lenin din Chişinău La facultate, am învaţat şi economie politică, şi istoria pcus, şi istoria urss. Am scandat „Limbă! Alfabet!” Am stat la Krupskaia, B.P. Hasdeu şi la biblioteca universităţii. Am umblat  la mitinguri, filme, discoteci. Am avut mulţi prieteni. Dupa absolvire, am rămas la Chişinau, muzeograf la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. La un moment dat, m-am aventurat să scriu pentru săptămânalul Centrului de Formare Europeană Democraţia un fel de editoriale ori, cum le zicea directorul Democratiei, „eseuaşe”. Aşa am descoperit că cel mai mult în viaţă îmi place să scriu eseuașe şi, în general, să scriu. Prin 2002, am avut norocul să-mi găsesc un job la BNM. La bancă, aveam acces non-stop la internet. Bancher n-am mai devenit, însă de acolo mi se trag toate întâmplarile legate nu numai de viaţa personală, de stabilirea mea la Bucureşti, dar şi de literatură.

Am publicat poezie şi proză în Vatra, Contrafort, Stare de Urgenţă, Revista la Plic, Orizont, Convorbiri literare, Ziua literară, pe câteva site-uri, bineînțeles, tot literare: tiuk.reea.net, hyperliteratura.reea.net, clubliterar.com, eleonardo.tk, precum şi pe blogul meu, http://liliuta.blogspot.com/. Actualmente îmi câştig pâinea la o firmă de consultanță.

Am fost inclusă în antologia Noua poezie basarabeană de Dumitru Crudu apărută în 2009 la editura ICR.  Am tradus din Boris Akunin pentru editura Humanitas. În 2009, Dumitru Crudu mi-a publicat în Stare de Urgenţă, un proiect al scriitorilor din România şi Basarabia apărut cu spirjinul ICR-ului, noul volum de versuri O sută cicincizeci de mii la peluze, pentru care am primit recent premiul Grand Underground al cunoscutei reviste electronice TIUK.

Anunțuri