Archive for the ‘Mircea Ţuglea’ Category

mircea ţuglea

Posted: Iunie 18, 2010 in Mircea Ţuglea

Cu debutatul m-am rebutat singur, într-o revistă scoasă în liceu şi pe care o numisem Păi, ca să rezoneze cu Cenaclul nostru fără nume, a cărui extensie cumva fizică şi era. După aceea, la sfârşitul studenţiei, Marin Mincu mi-a trântit în braţe, la propriu, vreo două duzini din cărticica mea debutantă de fix 39 de pagini, pe care o scosese la editura Pontica fără să sufle o vorbă, deşi îi încredinţasem manuscrisul de câteva luni şi aproape că uitasem de el. Cărticica se numea Proezia şi în scurt timp a devenit emisiune la ProTV, cu ocazia recitalurilor dedicate centenarului naşterii lui Eminescu. Al doilea volum de poezie, apărut tot la Pontica, care-mi purta – mai modest – doar numele drept titlu, n-a mai avut parte de o asemenea receptare spectaculoasă, deşi am făcut demersuri repetate la posturile TV pentru a fi folosit măcar ca reclamă, dacă nu este posibil să fie citit în direct la principalele emisiuni de ştiri ale zilei. Am mai publicat un volum de eseuri (Y2K) şi unul de critică despre poezia lui Paul Celan şi relaţia ei cu avangarda românească (Reactualizarea sensului), pe lângă alte sute de articole pe care nu m-am gândit niciodată să le strâng în volum şi care, sincer, nici nu mai ştiu unde-au apărut. Acum scriu doar poezie şi fragmente de proză, şi nici pe astea nu reuşesc să le adun într-o carte, deşi aş avea de câteva. Mi-e cam lene. Mi-e cam indiferent. Ultimul proiect critic mai coerent datează de vreo doi ani şi se datorează revistei Tomis, care m-a forţat să reiau o rubrică de cronică literară numită, foarte inspirat, chiar Cronice. Am vorbit acolo despre câteva debuturi, însă pe un ton destul de dezamăgit, fapt pentru care revista mi-a dat şi un premiu de critică, care în mod normal ar fi trebuit să se numească „premiul pentru dezamăgire în critică”. Am mai avut de-a face cu debuturi, prin cenaclurile, revistele sau antologiile pe care le-am coordonat în Constanţa în ultimii ani. Puţină lume ştie că George Vasilievici, de pildă, a debutat cu adevărat prin poemul Emilia se povesteşte, apărut iniţial în antologia EroTICA şi apoi reluat în Gabi ’78. Sunt foarte dezamăgit că şi el, şi Marin Mincu ne-au părăsit – cu siguranţă că ar fi trebuit să fie printre noi la Alba Iulia. Însă, mă gândesc, ce colocvii ale tinerilor scriitori trebuie că se desfăşoară acum în ceruri!