elena borrás garcía

Posted: Iunie 22, 2010 in Elena Borras Garcia

S-a născut în 1985 la Salamanca (Spania).

Este absolventă a Facultăţii de Traducere şi Interpretare de la Universitatea din Salamanca şi al Masteratului de Traducere la Universitatea din Alcalá (Madrid).

A lucrat un an la Universitatea din Alcalá şi în prezent este bursieră a programului Traducători în formare de la ICR.

Traduce din diferite texte ale diverşilor scriitori români contemporani.

Debut sonor (înregistrări Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook): Cred că singura apariţie într-un alt format decât live sau on paper, a fost într-un film In Memoriam Eugeniu Coşeriu, unde eu, vadim vasiliu, hose pablo, daria vlas, vlad gatman, alex cosmescu şi corina ajder citim într-o fabrică părăsită. + scurte înregistrări de la acţiunile noastre poetice. Amintesc în treacăt şi câteva înregistrări de pe YOUTUBE făcute de Andrei Ruse, când am cântat în Club A. Aveam pe atunci vreo 4 “impresari” care îmi promiteau un viitor luminos.

Debut underground (tipărituri neoficiale, fără ISBN): – 2006. De fapt, nu ştiu dacă se pune. Să zicem că lipeam noaptea pe stâlpii şi pe gardudurile din Chişinău poeme printate pe A4. Dacă e să mă gândesc mai bine, aveam un loc unde ne petreceam serile zbuciumate, era un garaj lângă Kavkazkaia Plenitsa, un subsol imens – noi îl numeam underground. Mulţi scriitori au trecut pe acolo să se încălzească la un pahar de vorbă.

Debut în volum: Roşul comun (2001, Editura Arc, Chişinău). Pe atunci Fundaţia Soros avea un proiect cultural foarte binevenit – Trei debuturi literare. Din întâmplare am nimerit şi eu printre aceşti trei, atunci în 2001.

cosmin ciotloş

Posted: Iunie 22, 2010 in Cosmin Ciotloş

Cosmin Ciotloş (n. 1983) Absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti şi al Masteratului de Studii Literare Româneşti din cadrul aceleiaşi facultăţi. Tot aici, ţine seminare de istoria literaturii române.

De patru ani este cronicarul literar al revistei România literară şi colaboratorul constant al emisiunii Noua Revistă Vorbită, difuzată de Radio România Cultural. Studii şi eseuri în Pana mea, Dilema veche, Jurnalul Naţional, Orizont, Cuvântul, Ex Ponto, Transilvania, Ramuri, Mozaicul, Ziarul de duminică.

A fost coordonatorul colecţiei underground „no name”.

Semnatar al câtorva prefeţe la volume de Ioan Es. Pop (Ieudul fără ieşire, Editura Charmides-Ninpress), Octavian Paler (Viaţa ca o coridă, Editura Polirom), Cezar Petrescu (Calea Victoriei, Jurnalul Naţional, colecţia Biblioteca pentru toţi) şi George Topîrceanu (Balade vesele şi triste, Jurnalul Naţional, colecţia Biblioteca pentru toţi).

Primul lucru care mi-a venit în minte, auzind întrebarea, a fost „în raport cu ce”? Cum este la debut în raport cu ce anume? Cu momentul în care manuscrisul era încă unul de sertar? Dacă da, debutul a fost o despărţire. Textul asupra căruia aveai un anume tip de monopol, nu îţi mai aparţine în acelaşi fel. El începe să se mişte independent de tine, să stîrnească reacţii, să vorbească pentru tine. Textul devenit carte, inversează cumva poziţiile de forţă de dinainte şi începe să te constrîngă. Cum arată debutul literar pe piaţa noastră de carte? Debutul l-am resimţit ca pe un fel de introducere într-o societate anume: aceea a consumatorului de carte. Eşti prezentat acestei societăţi. Graniţa dintre persoana ta şi cartea pentru care te afli acolo este destul de imprecisă şi de aici nenumărate neajunsuri. Lucrurile ar trebui să fie puţin altfel. Cartea ar trebuie să fie cea introdusă, prezentată. Autorul este, în acest prim moment, mai puţin important. (Arhanghelii nu mor, roman, Editura Humanitas, 2005, Premiul pentru debut al Revistei Cuvîntul, 2006)

în Dilemateca, nr. 11/2007

iulia iarca

Posted: Iunie 22, 2010 in Iulia Iarca

Un autor matur trebuie să aibă, înainte de toate, conştiinţa faptului că publicul lui este o mărime negociabilă. Aşadar, viaţa cărţii nu va atârna numai de onestitatea pe care genul liric o cere cu voce apăsată. Sau numai de rezultatele funcţiei curative pe care scrisul o are asupra autorului ei. Ci şi de felul în care acesta dialoghează în mod conştient cu cititorii săi şi, până la urmă, de cât de oportun le întâmpină aşteptările.

Iulia Iarca (n. 1985) este absolventă a Facultăţii de Litere din Bucureşti şi a Masteratului de Studii Literare Româneşti. A fost redactor de carte la Editura Art. A participat la un proiect de cercetare în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie literară „G. Călinescu” privind fenomenul literar al anilor ’90. A colaborat la revista Cuvântul. În prezent deţine rubrici fixe de critică literară în revistele România literară şi Ziarul de Duminică (suplimentul Ziarului Financiar).

Are în lucru un studiu mai amplu despre jocurile şi strategiile (altele decât cele depistate de Florin Manolescu) din proza lui I.L. Caragiale.

cristina ispas

Posted: Iunie 21, 2010 in Cristina Ispas

Cristina Ispas s-a născut pe 29 august, 1979, la Corabia.

A absolvit Facultatea de Litere în 2003, Masteratul de Literatura Română Modernă şi Contemporană în 2005 şi a obţinut titlul de doctor în 2009, cu o teză despre Fenomenul poetic românesc postdecembrist, susţinută la Universitatea din Bucureşti.

Debutul neoficial s-a produs în 2006, cu placheta de versuri desene pe asfalt, colecţia no name coordonată de Cosmin Ciotloş, după un proiect de un cristian.

Debut în volum: fetiţa. mixaj pe vinil, Editura Vinea, 2007

Texte apărute în Vatra, Tribuna, Pana Mea, Versus/Versum, Paradigma, Apostrof, Tiuk, pe http://www.clubliterar.com şi colaborări cu Observator cultural, Tribuna, România literară, Cuvântul, Pana mea, Stare de urgenţă, Tiuk, Orizont, Revista la plic, Tataia.

A apărut în antologia La neagra, 2007 (Mirador) şi Nasturi în lanul de porumb, 2008 (Brumar).

Debutul meu a fost ca un carusel. Ca multe alte evenimente din viaţa mea. Traseul meu aşa zis literar de până la debut nu a fost sinuos. Dar nici spectaculos. M-am remarcat la orele de limba română prin textele foarte lungi, foarte alambicate (lipsite de coerenţă dar într-un mod armonios) şi mai ales prin faptul că scriam de capul meu, şi în afara obligaţiilor şcolare. Încă din clasa a 4-a. Ceea ce a făcut-o pe doamna învăţătoare să îmi dea diploma de „scriitoarea clasei” la absolvirea ciclului primar, moment la care şi acum mă uit cu invidie. Şi am ţinut-o tot aşa până în clasa a 9-a. La Olimpiadele de română nu aveam succes tocmai pentru că o luam prea mult pe arătură. În primii doi ani de liceu mi-am dat drumul zdravăn la robinetul condeiului. Scriam zeci şi zeci de pagini. Nutream şi o poftă teribilă de a citi din creaţiile mele tuturor celor din jur. Vroiam să ştiu dacă ceilalţi înţeleg ceva din ceea ce scriu eu. După ce am citit în cadrul Festivalului Gellu Naum şi am fost remarcată de Angela Marinescu, Mihail Gălăţanu şi Marin Mincu, am debutat în revista Luceafărul şi am citit la cenaclul Euridice. Era primăvara lui 2003. În vară, la târgul de carte Bookarest, stăteam pe terasa Teatrului Naţional şi cunoşteam scriitori şi eram fascinată. Angela s-a aşezat la masa mea şi am început să povestim foarte natural. Ţinuse minte câteva versuri de-ale mele şi lucrul acesta m-a dat pe spate. Ca şi când ne-am fi cunoscut de-o viaţă. Pe lângă noi trece un domn cu mustaţă. Angela mă prezintă drept o tânără promisiune în poezie. Eu îi dau mâna stingherită. Acesta îmi întinde o carte de vizită şi îmi spune să vin pe la ei pe la sediu cu ceva poeme. După ce pleacă mă uit la nume: Călin Vlasie. În mine s-a dat apoi o luptă acerbă de conştiinţă. Nu vroiam să public, nu mă simţeam pregătită şi nu ştiam exact ce implică asta, dar aveam de ales între 3 oferte. Tocmai asistasem la acel fiasco creat de lansările întârziate cu vreo 2 ore (Ruxandra, Elena, Claudiu si alţii) ale editurii vinea şi încercam de fiecare dată să evit întrebările insistente ale lui Nicolae Ţone despre debut. La fel se întâmpla şi cu propunerea lui Marin Mincu de a debuta la Pontica, acesta considerând un drept moral de mă promova deoarece mă „descoperise” la liceul Eminescu. Eram totuşi total ruptă de luptele între orgolii şi după ce am fost o dată la sediul editurii Paralela 45 şi l-am cunoscut pe Gheorghe Crăciun, un om blând, care nu s-a speriat atunci când am intrat la el în birou (mai ales că întârziasem mult de la ora stabilită deoarece mă rătăcisem prin casa Scânteii) cu un braţ de hîrtii  (peste 200 de pagini) care trebuiau să facă parte din volumul meu de debut am decis că vreau să debutez acolo. Sprijinul lui Gheorghe Crăciun a fost foarte mare. M-a ajutat să sap în teancul acela de texte şi să scot ce e mai bun. La fel au făcut şi Angela Marinescu şi Nora Iuga şi Octavian Soviany. Eu nu îmi puteam da încă seama ce text functionează la nivel poetic şi ce nu. De cele mai multe ori mergeam orbeşte, pe instinct. După un travaliu de vreo 2 luni au ieşit Poemextrauterine.

george serediuc

Posted: Iunie 21, 2010 in George Serediuc

Debutul este o carte de vizită. Faptul că astăzi poţi să debutezi relativ uşor face ca aceste cărţi de vizită să pară notiţe. Secolul vitezei i-a făcut nerăbdători şi pe cei ce scriu. A debuta mai înseamnă a crea aşteptări. Fie că nu a convins pe deplin sau că a impresionat, o carte de debut creează aşteptări. Autorul va trebui să confirme sau, dimpotrivă, să vină cu ceva mai bun pentru a fi remarcat. Cert este că trebuie să fii copt din punct de vedere al vocii poetice. Astăzi putem număra însă destule cărţi verzi.

Până acum am tot amânat debutul. Pentru că a debuta înseamnă a scrie o carte suficient de bună ca să te reprezinte. Nu numai în acel moment, ci mereu. Mulţi prieteni sunt de-a dreptul ruşinaţi când vine vorba de prima lor carte. Nu îi mai reprezintă, regretă că s-au grăbit. Eu încă îmi ţin Soarele mecanic în sertar. Nu mă grăbesc să public această carte, deşi am primit oferte şi câteva premii de debut. O mai şlefuiesc, este aproape-aproape gata! Despre Soarele mecanic nu aş vrea să spun prea multe. În primul rând pentru că aş fi tentat să vorbesc doar de bine. Aşa fac, de obicei, părinţii, când sunt întrebaţi despre copiii lor. Iar în al doilea rând, pentru că nu intenţionez să divulg prea multe detalii legate de firul roşu care trece prin fiecare pagină.

Aş putea să compar Soarele mecanic cu povestea lui Benjamin Button. Este o poveste care se derulează în sens invers. Este vorba despre întoarcerea în timp. Un mic Manual de întoarcere a timpului, aş putea spune. Odată cu fiecare poem, te apropii din ce în ce mai mult de lucrurile simple ale vieţii. Te debarasezi de greutatea cu care te-ai obişnuit să simţi lucrurile din jurul tău. Soarele mecanic este metafora întoarcerii în timp. Este maşinăria care te duce înapoi la lucrurile cele mai de preţ pe care simţi că le-ai rătăcit pe undeva. Mereu credem că ne putem întoarce la ele; nu mai este, însă, atât de uşor. Uneori timpul vindecă. De cele mai mule ori, însă, distruge. Benjamin Button care pune în mişcare Soarele mecanic se întoarce în dragoste. Atât aş putea spune, deocamdată, despre această poveste.

Data naşterii: 22 aprilie 1988.  Student al facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea Ştefan Cel Mare – Suceava

Membru al comunităţilor literare on-line: ClubLiterar (http://clubliterar.com), RoLiteratura (http://www.roliteratura.ro), RoCultura (http://rocultura.ro)

Publicat în antologiile: 

Iubirea e pe 14 februarie (Ed. Vinea, Bucureşti, 2010), Ana Basis (Ed. Arania, Braşov, 2008), Identităţi (Ed. Lumen, Iaşi 2007).

Debut în cenaclu:

La sfîrşitul anilor 90, în cenaclul Luceafărul, Arad. În cenaclul Lucian Blaga al USR, filiala Arad.

Debut în revistă:

În revista Arca, în 2000.

Debut on-line (reviste literare on-line):

În revista Prăvălia culturală, nr.3 din 2006; http://www.clubliterar.com

Debut sonor (înregistrări Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook):

Două lecturi la Radio Cluj: una prin 2003, cealaltă în 2006 + audiobook-ul care însoţeşte volumul Dicţionar de vise.

Debut în volum:

Apocrifele lui Gengis Khan, Ed. Mirador, Arad, 2001