Îmi amintesc doar că a fost o perioadă euforică; cîţiva oameni care îşi petreceau destul de mult timp împreună, iar eu scriam, de cele mai multe ori spontan, despre asta. Lumea rîdea şi se simţea bine pe textele respective. Publicam, din cînd în cînd, pe net. Aşa am cunoscut cîţiva scriitori care pînă la urmă mi-au sugerat „să public şi eu un volum”. La început am fost reticent la idee, dar în momentul cînd N. Ţone „mi-a cerut o carte” am acceptat fără rezerve. Asta este, pe scurt, povestea debutului meu. Nimic de speriat.
mănăştur story, Vinea, 2007
Apă tulbure, antifoane etc., Biblioteca de poezie, 2009